EditorialNoutăți

Caracatița (1)

EDITORIAL Aurel STANCU, 15 iunie 2023

Cei trecuți de cincizeci de ani dar, în bună parte, și generațiile anterioare își amintesc despre celebrul serial al televiziunii italiene “La Piovra”. În românește înseamnă Caracatiță. Jucat magistral de o echipă formidabilă de actori europeni, La Piovra s-a impus ca o mărturie și o incriminare a perioadei post-belice din Italia în special al anilor 1970-1980. În Sicilia, în perioada asta, mafia italiană a ajuns la niște dimensiuni apocaliptice, fioroasă, crudă încât și-a permis să înfăptuiască niște crime inimaginabile. Între 1979-1980, patru  funcționali superiori au fost asasinați: Boris Juliano, șeful echipei mobile din Palermo, celebrul comisar Corrado Cattani din serial, Cesari Terranova– judecător de instrucție la Tribunalul din Palermo, Piesanti Mattarella-prefectul regiunii Sicilia și Gaitano Costa –procurorul – șef al Tribunalului din Palermo. Doi ani mai târziu, în 1982, a avut loc asasinarea generalului de carabinieri Carlo Alberto dalla Chiesa-prefect de Palermo.  Aceste asasinate  au fost executate la ordinul unor oameni extraordinari cu poziție înaltă în societate: bancheri, avocați, senatori, judecători, procurori, baroni cu averi colosale, etc. În afară de cei nominalizați care și-au pierdut viața, au fost efectuate alte multe asasinate asupra unor polițisti, jandarmi, funcționari  publici și persoane civile.  Anchetele au vizat transferurile financiare absolut imense efectuate de această mafie printr-o bancă de mare întindere, bani care proveneau din trafic de droguri. Serialul a fost inspirat sută la sută din realitate și a avut un succes uriaș în toată lumea.

Acum, fenomenul La Piovra a rămas înrădăcinat în mintea noastră ca răul absolut bazat pe crimă împotriva căruia și-au pierdut viața niște oameni curajoși, capabili de sacrificiu total pentru dreptate și adevăr. În România, după evenimentele din decembrie 1989, Caracatița românească  a pus stăpânire pe țară. Nicio milă, nicio compasiune, niciun tremur de suflet sau de inimă în acțiunea definitivă de prăbușire a țării. Dimensiunile jafului și distrugerii industriei, a tot ce era și este valoros în România, au fost colosale. S-a nenorocit atât de mult spațiul acesta, viața poporului, încât acum bătălia finală se dă asupra sufletului nostru de care trebuie să ne lepădăm dacă vrem să mai rămânem vii.

Caracatița și-a pus tentaculele ei încă din 1990, odată cu transformarea forței conducătoare ale așa-zisei revoluții în partid politic. Primii mari lideri ai politicii românești au fost și primii mari lideri ai mafiei: Ion Iliescu, Petre Roman, Adrian Năstase care au “nășit” mafia românească. Ce au însemnat zecile de fabrici închise și date de pomană la investitori de mâna a treia din Occident? Ce a  însemnat de fapt distrugerea sectoarelor din industrie  precum cea navală, siderurgie, energie, medicamente și tot ce ținea de siguranța națională? S-a ras de pe suprafața pământului până și fabrica de diamante artificiale din București care producea două sute de milioane de euro profit anual! De ce am permis străinilor să primească milioane de hectare de pământ agricol în posesie? De ce s-au tăiat pădurile? De ce s-au acordat serviciile gen apă, curent, gaze, resurse naturale, firmelor de stat din Europa? De ce am gonit în mod galopant mințile strălucite românești din țară? Dar afacerile odioase cu boala,  gen covid, gen cancer, gen operații de oase? Dar arestarea savanților, gen Gheorghe Burnei, Nicolae Beuran? Dar anihilarea culturii și tradițiilor? Un tablou înfiorător de sumbru, punctat doar pe scurt, e dovada irefutabilă a disoluției statului român de o mafie politico-securistă, trădătoare până în măduva oaselor.

Și totuși, care este diferența dintre La Piovra și Caracatița? Ei bine, una colosală. În cazul La Piovra s-au găsit mulți italieni să moară  luptând pentru țara lor până la ultima suflare. Doi prefecți, comisari – șef, procuror-  șef, președinte de Tribunal, o armată de polițiști și de jandarmi, civili, toți s-au bătut pe viață și pe moarte pentru dreptate și adevăr și au murit. Știau că mor și nu au dat înapoi. Fenomenul „La Piovra” nu s-a eradicat numai că dimensiunile lui s-au redus considerabil. Rezistența și sacrificiul total al unor oameni mari italieni a contat enorm. Acum, și La Piovra se teme de această rezistență. Asta e diferența. În treizeci și doi de ani, noi nu am găsit un om, unul singur, de curaj, cu dragoste de adevăr, cu credință de Dumnezeu și fără să-i pese de moarte. Niciunul din liderii politici din alte domenii , serviciile de forță de exemplu, cultura de exemplu, nu au dat un lider în care poporul să se poată încrede. Și vine incredibila dovadă oferită de liderii de sindicat în greva profesorilor.

Pornită ca o speranță pentru toată suflarea românească, greva profesorilor a eșuat printr-o trădare mârșavă a liderilor naționali de sindicat. În primul rând, nu am înțeles cum o echipă de o asemenea anvergură  reușește să disloce o sută cincizeci  de mii de oameni de la locul lor de muncă, se duce la negocieri cu guvernul fără avocați și fără economiști! Adică, se duce fără arme și muniții! Apoi, nu am înțeles de ce s-a încheiat greva, nu pe documente legale publicate în Monitorul Oficial, ci pe niște promisiuni oarbe fără personalitate juridică!  Pe urmă, de ce s-a semnat încheierea grevei fără ca în teritoriu, oameniii și lideriii să cunoască realitatea așa cum s-a întâmplat? Și nu în ultimul rând, de ce a apărut greva în momentul rotativei politice, o invenție  idioată românească,  și a dispărut cu o zi înainte de numirea noului guvern?

Afirmațiile și gesturile liderilor de sindicat în greva aceasta chinuitoare și batjocoritoare sunt imposibil de crezut. Greva s-a axat pe o  coordonare precisă ale Caracatiței românești. Nimeni nu a fost în stare să sacrifice măcar cariera, nu mai vorbesc de viață,  pentru a învinge mafia politică. La noi, sacrificiul continuu este “datoria” poporului.

Problema marilor lideri e biblică. Citat din Ezechiel 22:29. Poporul din țară se dedă la silnicie, fură, asuprește pe cel nenorocit și pe cel lipsit, calcă în picioare pe străini împotriva oricărei dreptăți. 30. Caut printre ei un om care să înalțe un zid și să  stea în mijlocul spărturii inaintea Mea pentru țară ca să n-o nimicesc, dar nu găsesc niciunul!

Chiar așa de proști și fricoși am ajuns, încât nu îndrăznim să promovăm niște lideri patrioți și caractere potrivit Bibliei? Întrebarea fără sens pe care tot o ridicăm la nivel de adevăr indubitabil “Pe cine?” e o scuză de neacceptat. Avem pe cine, dar noi ne iubim călăul de când ne știm.

Sursa foto: antena3.ro

RTV

https://www.rtvgalatibraila.ro

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button