EDITORIAL Aurel STANCU, 12 aprilie 2023
Noi, oamenii, nu ne pricepem prea bine să facem diferența dintre ficțiune și realitate. Ignorarea acestor diferențe a însemnat pentru omenire o chestiune de supraviețuire. Vine o vreme când e obligatoriu, cel puțin într-o anumită conjunctură, tot în numele supraviețuirii, să cunoaștem o diferență concretă și atunci, singurul loc în care se declanșează adevărul este suferința. Povestea pensiilor speciale e una cât se poate de reală și care ne-a demonstrat că din neatenție sau din alt motiv ascuns, nu suntem liberi și nici egali în suferință. Întrebarea cheie este: Chiar poate o națiune întreagă să sufere, să sângereze, cu excepția unei mici fracțiuni care rămâne deasupra lucrurilor?
Da, poate. Încă foarte rău. Adevărul odată scos la iveală transformă povestea în una cu eroi, răufăcători și dușmani și apoi apar pretexte pentru a se declanșa un război. În cazul pensiilor speciale s-a pornit unul național. Nu e o metaforă, e cât se poate de real, sângeros și dureros.
Majoritatea oamenilor consideră că sunt buricul pământului, iar activitatea lor – piatra de temelie a vieții. Ei bine, românii au reușit să inducă această falsă idee Corpului de Magistrați care, prin modul lui de a gândi și a acționa, de a cere și a da, pune o presiune fără precedent asupra moralității și vieții noastre în mișcare. Consecințele sunt uluitoare. Și iată un exemplu terifiant!
Patru asociații ale magistraților cer audiență la Marcel Ciolacu pentru a-i invedera că pensiile magistraților n-ar fi pensii speciale. Îi sugerează lui Ciolacu să reducă pensiile militarilor, că sunt 200 000, dacă vrea să reducă cheltuielile cu pensiile speciale.
Li se pare acestora, catastrofală ieșirea la pensie a 300 de magistrați fapt ce ar ”afecta actul de justiție”, dar trecerea în rezervă a 3000 de cadre militare în ultimele luni și procentul de 35% stare de operativitate a unităților militare care ar ajunge sub 30 dacă procesul ar continua, adică exact procentul care ar fi necesar pentru a declara armata NEOPERAȚIONALĂ, DECI INCAPABILĂ SĂ APERE ȚARA, nu îi deranjează pe magistrați, așa că pun toate tunurile pe militari. Având în vedere că cele patru asociații recomandă Camerei Deputaților să se axeze pe măsuri împotriva pensiilor militare, fapt ce ar avea același efect de depopulare a armatei ca și în 2017, se poate concluziona că MAGISTRAȚII RECOMANDĂ DEPOPULAREA MApN, slăbirea capacității de apărare a țării, sabotarea apărării țării DESTABILIZAREA ȚĂRII, că propunerea se transformă practic în atac la securitatea granițelor, integritatea teritorială, independența țării, pentru că, conform art. 118(1) din Constituție, ”armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale.” Deci sacrificăm suveranitate, independență, unitate statală, integritate teritorială, democrație contituțională, ca să se poată magistrații juca cu viețile oamenilor și apoi să plătească românii, din buget, despăgubiri de sute de milioane de euro pentru deciziile anapoda date de ei sau din cauza condițiilor infecte din penitenciarele subordonate aceleiași justiții.
Mărturisesc că am meditat mult asupra răspunsului pe care ar trebui să-l dau unui asemenea demers care, din păcate, în cel mai blând stil spus, este o prostie omenească de mare forță. Această atitudine cât și cererea oficială formulată de cele patru asociații îngrozesc pur și simplu. Întotdeauna am presupus că un magistrat este clar un om superior cu o gândire măcar aproape de înțelepciune, dacă nu e posibil de-a dreptul. Rațiunea unui magistrat e un bun național care ține la un loc Mintea și Corpul Națiunii, iar sufletul este acela care zilnic răspunde țipatului Corpului și Minții. Le spune că totalitatea lui este cea la care trebuie să se concentreze și să îi acorde atenție. Din păcate, poporul a ajuns într-un moment când privește buimac cum o majoritate crudă a magistraților e obsedată doar de problema materială a acestei lumi ca și cum ar fi nemuritoare. Când această majoritate e confruntată cu mesajul lui Dumnezeu, ea nu înțelege. Când e îndemnată să judece drept, ea refuză să asculte. Când primește un înger în gând care să o ajute, ea îl respinge. Acești magistrați au alți idoli decât pe Dumnezeu. Sunt nechibzuiți, nerecunoscători, se poartă convinși că sunt aidoma unui semizeu.
Unde este eroarea? Adresez această întrebare în Miercurea Mare. Am văzut că o judecătoare celebră în România a simțit fiorul de durere participând la slujba de Înviere de la Ierusalim la Paștele Catolicilor. M-au impresionat și pe mine sentimentele și senzațiile domniei sale. Așadar, voința lui Dumnezeu este ca viața noastră să fie supranaturală, ca viața lui Iisus Hristos să curgă prin noi. De aceea nu înțeleg de ce în loc să existe recunoștință pentru că ne putem încărca cu Duhul Sfânt, majoritatea amintită regretă amarnic o posibilă pierdere a unui câștig. E de neînțeles cum niște oameni atât de importanți, care reprezintă o activitate ce înseamnă una din temeliile oricărui stat, nu reușesc să înțeleagă că înainte de orice, pensiile speciale sunt o problemă de morală pentru întregul popor român. Și nu în ultimul rând, o problemă de siguranță națională.
Să zicem că nu suntem în Săptămâna Mare. Că judecăm întregul ansamblu al acestei crize, exclusiv conform lumii noastre pământene. Este evident că nu putem continua așa pentru că declanșăm tot răul posibil, economic, militar, emoțional, religios și disputa asta continuă între “interesele mele care trebuie să primeze în fața intereselor oricui altcuiva sau ale tuturor în ansamblu” pune în pericol toată țara. Atunci ce trebuie să facem? Primul pas pe care trebuie să îl îndeplinim este să nu mai generăm și mai multă suferință.
Oameni buni, de toate categoriile, dacă nu știm răspunsul la această întrebare, nu înțelegem viața și cu siguranță nu există nicio șansă să înțelegem moartea. Și nici sacrificiul lui Iisus (Sursa foto: Unimedia.info).
