EDITORIAL Aurel STANCU, 24 martie 2023
Pe vremea când eram foarte tânăr, acum sunt doar tânăr și năucit de ce se întâmplă cu poporul meu, în Combinatul Siderurgic, un inginer avea mari probleme, chiar și tehnice, să se contreze cu un muncitor, nu mai zic cu un maistru. Valoarea profesională, istețimea, capacitatea de a lua rapid decizii și recunoașterea erorilor înainte de a fi făcute erau remarcabile la simplii siderurgiști gălățeni.
Astăzi, noi numim generic Dorel pe omul muncitor, aproape cretin care “construiește” lucrurile cele mai simple într-un adevărat dezastru. A ajuns imposibil de anticipat ce poate să fie în mintea lui Dorel. Haideți să dăm un exemplu de acum câteva zile de la Galați.
Pe strada Gheorghe Doja, se plantau copaci. Priviți poza, uitați-vă, minunați-vă și cruciți-vă de modul în care s-a desfășurat această operațiune. Astfel, unui copac i s-a pregătit lăcașul de plantare fix pe rețeaua de fibră și curent electric. Adică, Dorel a săpat, a văzut pe ce a picat groapa unde urma să se planteze copacul și nu a sesizat faptul că rădăcina acestuia cădea exact pe o lucrare extrem de importantă, deja îngropată. Prostie. Nesimțire. Indolență. Aș putea continua cu aceste epitete să umplu mai multe pagini, dar mai are rost? Gândiți-vă că mai tarziu copacul se dezvolta, putea să oprească fluxul de energie care trecea prin acea rețea, copacul trebuia tăiat și așa mai departe. Cum am ajuns să facem din poporul român unul inutil?
Clasa politică românească a crescut niște generații de oameni pe care i-a transformat în incompetenți, nepăsători, nesimțiți, imbecili, fără sentimente. Sigur, sunt și foarte mulți oameni senzaționali care reprezintă acea fibră veche de educație, de cultură, de dragoste de țară încă vie, dar majoritar, poporul acesta și-a împietrit inima, și-a golit mintea. Nu îi pasă de nimic. Continuăm așa?
Hai să dăm acum un exemplu tragic întâmplat astăzi la Brăila. O femeie de 72 de ani s-a aruncat vineri de la etajul 4 al unui bloc din cartierul Vidin, de la fereastra apartamentului unde locuia. Se pare că aceasta suferea de afecțiuni psihice. S-a sunat la 112, la ora 11:24, iar la 12:13 s-a aruncat în gol. La fața locului se aflau polițiști, jandarmi, un echipaj medical și o autospecială ISU cu scară.
Pompierii au adus și o saltea pneumatică, însă nu a putut fi amplasată din cauza gardului care delimitează trotuarul de grădina de lângă bloc. Cu toată intervenția echipei medicale, femeia dusă la spital a decedat.
Vă puteți imagina? O femeie a murit pentru că cineva a construit un gard ca să delimiteze trotuarul de grădina de lângă bloc! A cui era grădina? Cine i-a permis să ridice gardul? Dacă vă uitați în filmele americane, sunt case lângă case iar în fața lor este un imens spațiu verde neîngrădit. Pe de altă parte, ce fel de pompieri, jandami, politiști sunt ăștia care nu au reacție rapidă și stau așa, lemn Tănase, în fața unui gard! Trebuiau să pună la pământ cu mașina pompierilor, să găsească altă soluție, oricare, ca să așeze salteaua pneumatică.
Noi nu mai știm ce vrem de la viață și de la moarte. Confuzia este maximă. Ne apărăm lucrurile astea pământene fără rațiune. Dacă nu era gardul, femeia avea o șansă la viață. Dar nu, trebuia să existe un gard care să apere o grădină! Suntem atât de proști încât continuăm să ne agățăm de lucrurile pământești ca și cum ar fi ale noastre și le-am căra după noi și după moarte.
Poporul român înaintează într-un marș al nebuniei. Un posibil remediu pentru Dorel dar și pentru criza lărgită ajunsă până la cel mai înalt nivel este o doză de smerenie. Să recunoaștem că am făcut praf învățământul, sănătatea, cultura și că actuala clasă politică, în întregime, e obligată să se schimbe. Nu neapărat alte partide dar fără dubiu alți oameni. Cei de acum sunt atât de trufași încât nu mai pot fi schimbați în interiorul lor. Altfel, ne dezintegrăm ca țară și ca popor.
Smerenia chiar e o soluție! De Dumnezeu cumva ați auzit?
